Biserica Secături este una dintre minunatele biserici din județul Vălcea, renumită în primul rând pentru frescele acesteia care îi reprezintă pe filosofi și pe sibile, înfățișate pe pereții exteriori. Deși nu se știe, cu exactitate, de unde vine numele acestui sfânt locaș de cult, cu hram ce se prăznuiește la 15 august, anume Adormirea Maicii Domnului, se pare că monumentul a preluat denumirea de la o vale situată la est de el, secată cu timpul.
Biserica parohiala Secături este situată în cătunul cu același nume al satului Costești, ridicată pe un promotoriu înverzit, în locul numit „la Darla”, între Valea Secăturilor și Valea Lupului. Spre biserică se poate ajunge parcurgând cei 150 metri în pantă ai drumului catunal, ce se desprinde spre dreapta, din drumul comunal DC 150 Costești – Pietreni.
Biserica Secături – scurt istoric
Pe o piatră, recuperată la construcția noii biserici și încastrată pe latura sudică a temeliei pridvorului, se poate citi, în cifre slavone, anul 7176 (=1668), probabil anul ctitoriei unei și mai vechi biserici din zid, construită pe vremea când Paisie era egumen al Mănăstirii Bistrița Olteană.
Despre biserica anterioară celei noi din Secături, se cunosc doar datele din inscripția vechii pisanii a acesteia, ce a fost salvată și încastrată în peretele nordic al altarului, la exterior: „Această sfânta biserică, unde se prăznuiește hramul Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, s-a zidit din temelie în zilele Pre Înălțatului Domn Io Constantin Alexandru Ipsilant voievod, și a Prea Sfinției Sale chir Nectarie, egumenul Mănăstirii Bistrița, întru a sa vecinică pomenire, la leat 1803, august 21.”
Lăcașul de cult era acoperit cu șindrilă. Biserica Secături din 1912-1919 s-a ridicat, pe locul vechii biserici din zid, de către Preotul arhimandrit Constantin Bistriceanu, egumen al Mănăstirii Bistrița Olteană. Cândva, între anii 1870-18804, diaconul Ilie Popescu a dăruit bisericii „Ohctoihul cel mare”. Preotul Ion Mihăilescu a fost cel care a dus la bun sfârșit construcția acestui sfânt locaș de cult, salvând tot ce se mai putea salva din vechea construcție.
Așa cum arata ea astăzi, renovată în anii 1925, 1932 și 1966, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este o biserica durată în zid, în plan triconic, în stil bizantin-brâncovenesc, a carei forță de atracție o constituie cel de-al treilea registru al său, de la exterior, unde sunt zugrăvite chipuri de Sfinți, Sibile, Filozofi, în panouri cu fundul adâncit, terminate la partea superioară cu câte un arc în plin cintru.
Pe pereții exteriori se văd următoarele chipuri: Maica Domnului la răsărit, în dreptul Sfântului Altar, Sfântul Arhanghel Gavriil, Proorocita Ana, Sibila Persică, un Înger (pe absida de sud a Sfântului Altar), Sibila Samiea, Sibila Delfina, Sibila Himerie, Sibila Libina, Sibila Frichia, Filozoful Platon, Filozoful Filon, Filozoful Aristotel, Filozoful Ermis, Filozoful Solon, Filozoful Plutarh, Filozoful Deosien, Filozoful Apolon, Filozoful Afroditini, Filozoful Achidin, Sfântul Prooroc Solomon, Sfântul Prooroc David, Sfântul Pavel, Sfântul Petru, Sfântul Prooroc Aaron, Sfântul Prooroc Moise, Sfânta Mucenita Alecsandra, Dreptul Melkidesec, Dreptul Trovit, Dreptul Iov, Dreptul Isus Navi, Filozoful Erifu, Filozoful Saitu, Filozoful Stoik, Filozoful Tuchitid, Filozoful Ipocratie, Sibila Tofica, Sibila Lefica, Sibila Tiburtina, Sibila Evropea, Sibila Helespondica, un Înger (pe absidiola de nord a Sfântului Altar), Sibila Cameia, Sfânta Proorocita Clida, Sfântul Arhanghel Mihail.
Sursa: https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-secaturi-120225.html
